Stiti cum e?

Stiti cum e sa crezi in cineva?
Stiti cum e sa ai incredere in cineva?
Stiti cum e sa simti ca exista cineva care crede in tine?
Stiti cum e sa ai momente cand simti ca poti face orice pentru cineva?
Stiti cum e sa privesti in ochii cuiva si sa vezi mai mult decat daca te-ai putea uita pana la capatul universului?
Stiti cum e sa te simti privit si sa simti ca insemni ceva?
Stiti cum e sa crezi ca orice e posibil, ca orice problema poate fi rezolvata?
Stiti cum e sa simti energia pozitiva cum iese din tine si radiaza?
Stiti cum e sa refuzi sa crezi in esec?
Stiti cum e sa te incapatanezi sa crezi in ceva, chiar daca toata lumea iti spune ca n-are sens?
Stiti cum e sa te incapatanezi sa crezi in cineva, chiar daca acel cineva iti spune ca n-are sens?
Stiti cum e sa simti ca vrei din tot sufletul sa faci ceva si sa-ti dai seama ca esti singur in lupta asta?
Stiti cum e sa lupti pana te uiti in jur si-ti dai seama ca nici nu mai stiai pe ce lume esti?
Stiti cum e sa ajungi in stare sa faci lucruri in care n-ai crezut niciodata?
Stiti cum e sa fii obsedat?!
Stiti cum e sa se uite lumea cu neincredere la tine cand le spui ca esti ok?
Stiti cum e sa fii suspectat de instabilitate psihica?
Stiti cum e sa fii menajat, chiar daca e evidenta stangacia comportamentului celorlalti?
Stiti cum e sa vrei sa alergi si sa te lovesti de un zid la fiecare pas?
Stiti cum e sa vrei sa ridici un munte si, cand il clintesti, sa-ti dai seama ca-ti fuge pamantul de sub picioare?
Stiti cum e sa sa nu mai stii ce sa faci?!?!?!
EU NU STIU...
Nu stiu nimic. Altii stiu. Sau daca nu stiu, atunci presupun, banuiesc... Dar nu intreaba. :) E bine sa mai si intrebam din cand in cand... Nu e o rusine sa nu stii. Daca pentru tine conteaza sa stii, nu sa presupui, atunci intrebi. Dar de ce sa stim, cand de presupus presupunem cu mijloace proprii si, in consectinta, mijloacele proprii fabrica presupuneri convenabile. Sau nu... Depinde cat de mult vrem sa ne mintim sau cat credem in noi insine... Eu nu stiu cum e. Nu stiu nimic. Dar mi-ar placea sa fiu intrebat :)
Dixit!
PS: M-am gandit zilele trecute ca ar fi fain ca barbatii, ca sa tina socoteala tipelor cu care si-au pus-o, sa aiba un fel de clasor, sau album foto, in care sa puna coli de hartie cu amprenta pizdii gagicilor, imprimata cu cerneala, vopsele pentru pictura... sau ceva de genul. Ca fluturii aia pe care ii faci daca torni cerneala pe o foaie si o impaturesti in doua. Oare amprenta asta e la fel ca aia de pe degete? Unica? Ai recunoaste-o in clasorul altuia? Mda... sunt cu capul :) Stiti cum e sa sa nu mai stii ce sa faci?!?!?!

De ce ne asteptam de la altii sa ne dea ce avem nevoie? Chiar si atunci cand SPUNEM ce avem nevoie, de ce ne asteptam sa primim asta? Ce-am facut sa meritam?
Poate parea ciudat, ca si celelalte loguri 'pe bune' pe care le-am scris. Nimeni nu ma vede asa cum sunt. Si e ciudat. De fapt asa mi se pare mie, ciudat. In afara mea, e doar normal. Normalitatea e o chestie asa de relativa ca mi-e si jena sa o pomenesc. Ce e normal? Ce am fost invatati ca e normal? Ce ni se pare noua, fara sa fi fost invatati, ca e normal? Cum evaluam o situatie cu care nu ne-am mai intalnit ca fiind normala? Evident, in baza experientelor si invatamintelor anterioare... Si totusi... ce credem noi ca fiind normal, ESTE normal? Cine stabileste daca este normal?
Poate cei asemenea noua vor considera ca e normal? Ce te faci cand cel caruia incerci sa-i explici ca tu crezi ca e normal un lucru, se trezeste ca e de pe alta planeta a normalitatii si zice ca ce spui tu e anormal si ce crede el e normal de fapt? Raspuns? You're in deep shit! Nu poti dovedi nimic celuilalt, impotriva a tot ceea ce considera el normalitate. E ca si cum ai incerca sa rastorni muntii... Si eu nu sunt Prometeu, Hercule sau vreun alt inzestrat cu muschi dincolo de imaginatie, vointa oarba, dincolo de orice ratiune, si prostie crunta, dincolo de orice instinct de conservare... Poate ar fi fost mai bine sa fiu, dar nu sunt.
Sunt momente cand crezi in ceva, din tot sufletul, CHIAR CREZI! Dar nu poti sa te sinucizi pentru asta...
Am trecut in ultima vreme prin niste momente pe care nu le-am urmarit, situatii pe care am vrut sa le evit. Tot ceea ce mi se intampla este impotriva a tot ceea ce cred despre viata si adevar. Culmea e ca as putea sa dau exemple, sa ma apuc sa explic de ce, ce si cum, si n-as reusi decat, cel mult, sa ma fac de cacat in fata unor necunoscuti. Sau cunoscuti. Nici macar nu mai stiu cine citeste si cine nu. Si nici nu-mi pasa, de fapt. Ca orice blogger, scriu pentru mine, nu pentru voi. Ma mangai singur cand scriu un text bun, ca stiu eu ca e bun, casc si beau o bere cand scriu unul prost. Dar nu astept recunoastere de la voi. Decat, cel mult, ca material de laba. Si daca tot am recunoscut asta, ma astept la mesaje de incurajare cu continut.... erotic e cam mult spus... De fapt, nu ma astept la nimic. Asta e secretul!! ASTA E SECRETUL!
Sa nu te astepti la nimic. Sa n-ai nicio asteptare de la nimeni, niciodata. Intalnesti o femeie sau un barbat? NU TE ASTEPTA LA NIMIC! Ca, invariabil, ti-o iei in mana. Orice asteptari ai avea, sunt modelate pe caracterul tau, pe felul tau de a fi. Sunt o epresie a dorintelor tale. O oglinda a ceea ce crezi tu despre viata, relatii, oameni, futut sau dracu' mai stie ce mai am eu/tu/ea/el/noi/voi/ele/ei in cap despre orice ar putea vreun idiot sa aiba vreo idee. Si, pana la urma, sunt o utopie. Ca ce altceva inseamna imaginatia ta in legatura cu ce ai vrea sa primesti de la celalalalalalalt decat o utopie? O laba trsita, cel mult. De cate ori vi s-a intamplat sa sperati la ceva si ceea ce se desfasoara in fata voastra, in forma de picioare cracanate, puli de juma' de metru, suflete deschise, tzatze cu sfarcuri superbe sau degete de la picioare lungi, nasuri acviline sau incheieturi fine, sinceritate neconditionata, inimi puse pe tava sau picioare lungi, sa fie ce va doreati si sa nu fie de fapt ceea ce aveati nevoie? Probabil ca niciodata... Prefer, pentru confortul meu, sa cred ca sunt singurul care isi doreste ceva si are nevoie de altceva. Ca sunt singurul idiot care vrea ceva si are nevoie de altceva. Nu pot sa cred ca nu sunt singurul idiot...
Dar... am suferit suficient ca sa ma imunizez si sa pot privi situatia cu detasarea necesara unui om care NU o ia razna din cauza ca tot ceea ce a crezut el ca ar fi TOTUL se duce pe pula. Si atunci... va zic asa... Nu ca v-ar interesa in vreun fel sufletul unui om pus pe tava altfel decat ca subiect de barfa sau de discutii intelepte... Dar totusi. Ma doare un pula cum luati mesajul meu, asa ca zic pur si simplu:
E bine sa aveti atat instinct de conservare incat sa nu ajungeti sa va scrieti in palma cu cutitul chestii de genul 'LA Woman' sau mai stiu eu ce cacaturi fara vreo semnificatie REALA! E bine sa va protejati de suflet, sa incercati sa va detasati de ceea ce simtiti, in asa fel incat ceea ce traiti sa nu insemne moartea voastra. Superba diferenta intre ceea ce simti si ceea ce gandesti... Gandeste si nu simti! Asta e solutia! Cu asta trebuie sa traim. Cu asta trebuie sa murim. Cine cantareste cum e mai bine? Sa traiesti sau sa mori? Sa traiesti sau sa mori cu anumite convingeri? E acelasi lucru? E acelasi lucru sa supravietuiesti ca o fiinta vie, animal, planta, amiba, whatever, dar cu principiile tale, cu a supravietui ca OM, cu sentimete, cu iubire, ceea ce te separa de restul regnului animal si vegetal, facand concesii?
WHO GIVES A FUCK?!
N-am vrut sa obtin reactii, deci orice comment va fi respins. Am vrut sa-mi deschid sufletul in fata cui nu conteaza. Am vrut sa spun o gramada de lucruri in neant pentru ca cei care au contat, conteaza sau vor conta intotdeauna pentru mine nu dau doi bani pe ce zic, de fapt.... Si pentru ca nu reusesc ca sa conving, ma dau batut, urlu in pustiu si-mi bag pula in ea de viata!!! Cine a avut vreodata de a face cu mine la modul dincolo de 'aparente', este rugat sa ma ierte. EU SUNT DE VINA! Pentru ca am asteptat mai mult decat puteam pretinde, dupa standardele mele idioate. Si atat....
P.S. Un telefon poate da peste cap tot ceea ce am zis mai sus. Sau poate confirma. Oare intelegeti ce zic? Rezoneaza cineva cu niste idei idioate si fara nicio legatura cu realitatea, cu logica, cu ratiunea? Nu pot sa cred ca sunt singurul idiot din univers... Sau poate ca sunt.... SA MA SUGETI!

Pepenii de Dabuleni

Mnadimipatza,

Long taim nou riid. Eniuei. Eram zilele trecute in Piata Tractoru... Si printre alte roade ale pamantului, in majoritate de import, tre sa recunosc ca cel mai reprezentativ produs autohton il reprezentau mingiile alea verzi, vargate (majoritatea) sau nu, cunoscute tuturor vorbitorilor si ganditorilor de limba romana (cu aproximatia necesara, dat fiind invatamantul de cacat), drept PEPENI DE DABULENI. Si am o revelatie. Ma uit in jur. Sunt in una din pietele Brasovului, un oras aflat aproximativ in top-ul 10 al oraselor din Romania. Si sunt inconjurat de circa 500 de pepeni. 4 piete in Brasov. 2000 de pepeni. 10 orase mari (fara sa calculam marginile potecilor -ca sosele nu se pot numi- nationale si europene) => 20.000 de pepeni. Avem pepeni de vreo 2 luni? Avem. Cam cati s-or vinde pe zi?! 20%? Rezonabil, zic eu... Deci, din 20.000, ar fi o vanzare / zi de 4000 de pepeni in cele 10 principale orase ale Romaniei (fara sa calculam cocina aia de capitala...). Mai punem si capitala (sa n-am vorbe cu aia...). Adica undeva la 400.000 de pepeni in 2 luni. BAI, SA-MI FUT UNA!!! Una din doo... Sau Dabuleni-ul are o suprafata agricola aproximativ egala cu suprafata Chinei, sau astia cloneaza pepeni pe banda rulanta, cu vreun dispozitiv de replicat pepeni care scuipa mingi verzi cu o rata de vreo 2,(7) pepeni pe minut.
Cum niciuna dintre variante nu pare rezonabila din punct de vedere geografic (17.336 ha extravilan) sau stiintifico-fantastic (n-am auzit de pepenii Molly pana acum), cred ca am rezolvat mitul productiilor ametitoare de pepeni de Dabuleni. Primarul Nicolae Dragoi este principalul concurent al Romaniei in competitia 'Cele 7 minuni ale lumii moderne', in calitatea sa de primar si de demn urmas al cetatenei babiloniene Semiramida, cu proiectul 'Culturile de pepeni suspendate ale Dabuleniului'. Ca altfel nu se poate!! Doar cu culturi suprapuse. Un fel de gradini suspendate, etajate. Super beton, marfa, manca-ti-as! Mai ceva ca Retezatul!! Atatea probleme rezolvate, cu structura, iluminatul natural, irigatiile. Ce proiect maret, ce realizare inginereasca ametitoare... Si noi... ignorantii... bagam sub nas pepeni de Dabuleni si ne curge zeama pe barbie si pe coate... Si ragaim si scuipam samburi... Asta e soarta marilor realizari ale umanitatii, sa curga pe barbia si coatele popoarelor. Si nimeni sa nu le recunoasca genialitatea... Sunt trist. Si ma taie pisarea. Tocmai am terminat un pepene. Ma pis pe ea inginerie. Cred ca era un pepene contrafacut, nu un Dabuleni original...
Hai noroc!
P.S. Voi taiati cojile de pepene in bucati mici inainte sa le aruncati la gunoi?
P.P.S. Desi ma feresc de politica ca cacatul de apa adanca (cacofonia este binevenita), avand in vedere ca Geoana e senator de Dabuleni si viitor catindat la presedintie, io zic sa vina pe piata electorala cu un proiect de extindere la scara nationala a modelului Dabuleni de cultura a pepenilor, ca-i sparge chelia lu' Basescu si-l ciufuleste pe Antonescu de nu mai stiu astia care e parul cui. Si profitand de confuzia hair-style-ista, castiga! Pa!
P.P.P.S.... Dabuleniul de jos, Dabuleniul de mijloc, Dabuleniul de sus, Dabuleniul de foarte sus, Dabuleniul de la etaju' 10...

Cititi. Parerea mea...

"Si in vreme ce, intre halbe de bere, pe mesele murdare ale unor carciumi mizere, imi amuzam si adesea imi speriam prietenii prin cinisme nemaiauzite, in adancul inimii aveam veneratie pentru toate cate le ironizam si hohotind inlauntrul meu stateam in genunchi in fata sufletului, in fata trecutului meu, in fata mamei, in fata lui Dumnezeu."
'Hermann Hesse - Demian'
Hermann Hesse - Knulp - Demian, Editura RAO, 1997

PS: Multumesc pentru observatiile anterioare legate de limbaj, atitudine, misoginism, nesimtire, neam-prostie si pula mea stie ce v-a mai trecut prin cap. Toate vor continua :) Doar ca mi-au placut scrierile astea doua ale lu' nenea Hesse.

Iese ceva din noi. Cum procedam?

Mnaseara.

Azi am facut baie. Stiu ca unor rautaciosi li s-ar putea parea aproape ireal. Si totusi, eu sunt. N-am dat nimanui parola... Deci am facut baie. Si, cum probabil multi facem, m-am scobit in urechi cu niste betze d'alea cu ghemotoace de vata la capete. Apropo... voi nu va stergeti cu amandoua capetele in acceasi ureche? Eu folosesc primul capat sa sterg adanc iar cu celalalt finisez. Cum ar veni, inchei cu preludiul :D Deci scot din prima doua betze si ma sterg simultan in ambele urechi. Ma rog... Facand aceste operatiuni aproape ludice, mi-am adus aminte de un stand-up comedy act al numitului geniu George Carlin. Pentru profani, un fel de 2357643206 de tatuci de-ai lu' Seinfeld. Zicea nenea George acolo de oameni, care, in general, nu se pot abtine sa nu studieze diverse... chestii (bucati de piele, unghii taiate, alte... corpuri straine sau mai putin) pe care le indeparteaza, desprind, taie, smulg, zgarie, indeparteaza chirugical... etc. de pe (din) corpul propriu. Si asta ca sa pastram lista in limite rezonabile si sa nu intram in lenjeria intima a oamenilor...
Buuuuun! Si normal ca mi-a venit o conplectare (sic!). Oare exista cineva care se scobeste in urechi si NU se uita dup'aia la pamatuful de vata, sa vada rezultatul sapaturilor?! Desi, in principiu, ar trebui sa fii multumit daca e imaculat, parca ai totusi o satisfactie a muncii bine facute daca ai si niste rezultate... palpabile (masurabile? mirosibile?! gustabile?!?! ce oameni ciudati...). Eu unul ma uit (ATAT!)

Dixit!

PS: Am zis ca n-o dezvolt, dar parca totusi... Nu e aiurea ca dupa ce calamitezi buda cu o cacare strasnica si poti studia cu mandrie rezultatul, dupa ce ca mai tragi si apa (sa avem limite...), mai trebuie sa si stergi cu peria... Nu ma apuc acu' sa emit considerente fitzoase despre arta abstracta a desenelor create, da' barbatii sa recunoasca faptul ca sunt putine placeri mai mari decat sa 'speli' buda urmatoarea data cand te pishi... Creca aia care au studiat aceste preocupari au si inventat jocurile pe calculator cu impuscat ratze, nave cosmice... Si aia care au inventat tirul ca sport... Si or mai fi... Ma duc sa creez. Papa :)

Iozefini ecologic

Mnaziua lu' toata lumea.

Vorbeam acu' catva timp cu bunii mei prieteni Ziero si Piciu, titularii lu' www.depressingshitz.com dimpreuna cu care de regula ne aberam pana ni se pun carcei la creieri pe diverse teme de dezinteres public, despre pungile ecologice.
Recunosc ca am descoperit cu surprindere ca pe pungile alea dintr-un fel de panza impletita de ti le vand astia la Carrefour e trecut un fel de termen care sa te convinga de ecologi....zmu' produsului. Aceasta sacosa se descompune in 180 de zile. Sufletul meu verde a tresarit impresionat de atentia acordata mediului de acest mamut al consumului fara discernamant... Dar sufletul meu negru, de porc carcotas si mistocar, s-a bagat in fata... Deci: sa vedem putin cum sta treaba cu astea 180 de zile...
Se descompune! In ce? Se transforma intr-un abur subtire care se disipa in atmosfera? Aburul asta ce contine? Dioxid de carbon, cumva? Monoxid, Doamne apara?! Ceva oxizi de sulf?! Ce curu' meu?!?!?! Ca doar n-or fi vapori de apa... Se descompune in sensul ca se descoase? Ramane o gramajoara de atze incurcate?
Oricum, ideea e ca dupa 180 de zile, se descompune. Nu vi se pare ciudat ca n-are si plasa asta un ceas, ceva? De genul alora de la bombe (bombe cu ceas, evident...). Sa stii, frate, cat mai ai! Mai sunt 3 ore pana se fac alea 180 de zile... Daca nu e coada, apuc sa ajung cu cumparaturile acasa. Daca e coada, ghinion. Se implinesc cele 180 de zile fatidice si o sa mi se imprastie conservele de ton, biscuitii dietetici si ouale ecologice (executate de gaini crescute in sistem free-range - cine vrea sa stie ce-i aia, sa intrebe) prin parcare. Sau daca nu-i pun ceas, ca e prea scump, sa scrie dracului data fabricatiei pe punga. De cand am vazut textul asta, n-am mai folosit punga aia... O tin in dulap si ma uit de cateva ori pe zi daca mai e acolo, daca nu si-a dat ultima suflare (in caz ca se transforma in gaz) sau i s-a rupt atza (daca se desira...). N-as putea suporta tensiunea, ideea, obsesia!!! ca as putea sa-mi iau o bere Duvel la sticla de 0,75l (am si io fanteziile mele, deh...) si mi s-ar evapora punga in care am pus-o... As putea sa traiesc cu gandul ca n-am fost suficient de prevazator? Nu stiu... Asa ca tot pungile de plastic sunt de preferat...

Dicsit!

PS: Oare or sa faca astia si prezervative pe acelasi sistem? Aia aventura, tata! Sa ti se evapore fesu' de pe cardan fix cand ejaculezi!! (de unde si utilitatea pilulei de la ejacontrol, dintr-un post mai vechi...) ;) mnalarevedere

chiar daca ai vrea...

Mneatsa...

E dimineata devreme si ma uitam la stiri, pe Antena 3. A fost cutremur in Italia si au murit vreo 5 romani. Stirea este despre una din victime, o doamna din Segarcea, Dolj, in varsta de 48 de ani. Adriana Enachescu, sau ceva de genul, repatriata ieri... Ce m-a stupefiat a fost declaratia fiului victimei. Zicea el... nu raspundea la telefon, asa ca nush cine era prin zona s-a dus sa vada daca totul e in regula si au vazut casa prabusita. Erau stradute foarte inguste, aproape ca nu incapea nici o masina. Si daca vroia sa scape, n-ar fi putut... CEEEEEE?! Cum adica si daca ar fi vrut sa scape?! Adica n-a vrut? A prins o ocazie ideala sa se sinucida si a profitat de ea la maxim?! Evident ca nu se pune problema, si totusi... Uite cum zic uneori oamenii chestii de care... te miri, daca nu altceva... Probabil ca reactia fiecarui ascultator depinde de starea proprie, mai mult decat de replica in sine...

Probabil ca o sa incep sa scriu din nou, chestie pentru care imi cer scuze (chestia fiind tacerea sau reapucarea de scris, depinde de starea fiecarui cititor ;) )

Mnalarevedere

PS: Ma numesc Radu, am 34 de ani si de doua saptamani n-am mai intrat pe IRC. Nu ca ar avea vreo relevanta, da-mi place sa ma dau mare.